Astazi la Alpinet

Motto: Exista in toate o masura. Cand nu mai suntem copii suntem deja morti...         Uneori cand stau si ascult unele piese muzicale sau privesc cate un documentarel de turism, ma apuca un dor nebun de drumetie. Anul acesta, mai mult ca oricand, fenomenul s-a intetit si s-a manifestat cu o frecventa din ce in ce mai mare.       Rascolind printre niste niste lucrusoare, am gasit un mic si vechi carnetel, cu copertile si paginile ingalbenite de vreme, privindu-l au inceput sa se deruleze in minte si suflet amintiri si imagini ce le lasasem de mult in strafundurile fiintei mele. Era vechiul jurnal de calatorie din prima drumetie – expeditie montana de acum 30 de ani. Emotiile m-au napadit si o lacima s-a furisat pe nesimtite. Rasfoind cateva pagini descopar probabilul motiv al dorurilor mele atat de dese din ultima vreme: pe 22 iunie 1978 am coborat din tren la poalele Ceahlaului incepandu-mi ucenicia in ale muntelui; implineam 30 de ani de drumeteala.       In vara lui ’78 treceam in clasa a VIII-a, eram in vacanta dar numai cu numele. O grupa de copii inca se mai aduna la scoala impreuna cu un invatator si o profesoara de germana, impreuna dezbatand, organizand, alergand de colo colo dupa una si alta, punand la punct marea aventura: “Asalul... [Articol complet]

Interviu de Raul Cazan Muzeul Norilor sau Messner Mountain Museum este structura expoziţională cea mai înaltă din lume, la 2181 de metri altitudine. Nu se poate accede decât pe cărări de munte sau pe un vechi drum de munte cu un autocar dedicat acestui transport. Marele alpinist, activist şi întreprinzător, Reinhold Messner, după ce de-a lungul vieţii a bătut cele mai înalte vârfuri ale planetei – toţi cei 14 “optmiari” fără mască de oxigen, îşi dedică acum energia cultivării imaginii şi culturii muntelui. El este vocea apărării comunităţilor alpine din zona Dolomiţilor, promotor al turismului sustenabil şi fondatorul unei structuri muzeistice fără precedent. La castelul Firmiano se află centrul “administrativ” al muzeelor sale. La Juval sunt “găzduite” miturile munţilor, la Ortles muzeul lumilor de gheaţă, în castelul Brunico muzeul popoarelor muntelui, iar pe Monte Rite muzeul alpinismului şi al rocilor. Sunt proiectele sale dedicate zonelor alpine demne de urmat şi de către noi, cei din Carpaţi? Ce este cultura muntelui? Cum se va menţine echilibrul natural şi viaţa la munte? La finalul periplului SuperAlp2 – traversarea cu mijloace de transport sustenabile (mers, bicicletă, tren, autobuz) a Alpilor de la... [Articol complet]

OFRANDE ABEONEI-XV- „ Ce bine e să ai pe lume-o casă !” (Căliman, 24-27 septembrie 1989) După recunoaşterea făcută luna trecută în Căliman iată că a venit vremea să-mi fac rucsacul şi să pornesc în călătorie încercând să explorez creasta principală a Călimanului. Mi-am planificat excursia astfel: plecarea cu trenul de la Iaşi până la Vatra Dornei, vizită la Costică Adam şi petrecerea unei nopţi la el, călătorie cu autobuzul care duce minerii, coborâre la Neagra Şarului apoi „per pedes” pe traseul : Plaiul lui Ţarcă-stâncile „12 Apostoli”-Gura Haitii-Călimanul Cerbului (2013 m.)-Iezerul Călimanului(2032 m.)-Bradul Ciont (1899 m.)-Reţitiş (2021 m.)-Negoiul Unguresc (2081 m.)-Pietrosul Călimanului (2100 m.)- Gruiu (1882 m.)-Ruscii (1913 m.)-Ciungetul (1923 m.)-Strunia (1885 m.)-Bistriciorul (1890 m.), iar de aici, coborâre pe valea Dornei către Dornişoara apoi, cu trenul, la Iaşi. 1. Duminică. Ora 15.48. Sirena locomotivei rage leonin (mă cuprinde nostalgia amintindu-mi „uuu-ul” locomotivei cu aburi) şi trenul se pune în mişcare. În compartiment am drept companioni: o familie despre care aflu că este din Neagra Şarului, se numeşte Negrău şi vine dintr-un sejur petrecut la mare, alte două locuri sunt ocupate de doi... [Articol complet]

    Au venit si vremurile calde. Se simte ca dimineata in cort nu mai este atat de racoroasa. Dar parca te mai si saturi de atata iarna, de zapada si iti doresti sa iti asezi fundul in iarba daca simti ca puterile ti-s sleite de panta.    
    Nu m-am prea dat dus de acasa, dar mi-era pofta atat de un traseu de munte, cat si de atmosfera incarcata a unui concurs de turism. Lasasem in urma patima asta iar din cand in cand parca imi mai vine sa ma regasesc un pic in sistem. Acum doi ani as fi scris mai multe. Acum, doar cand imi aduc aminte. Si acest campionat a inceput sa se desfasoare pe nesimtite, sa adune etape, iar eu sa nu stiu nimic. Habar nu am cine este in frunte, dar de trait am trait ca in vremurile bune.     
    E dimineata. Mare bafta are Laurentiu asta. A tras la sorti un numar de 19 si ne-a asigurat somnul pana pe la ora noua. Abia atunci se zice ca intram. Ce bine! Aseara ajunsesem pe inserate, adus cu catel si purcel de amicul Garcea si dupa atata lipsa la... [Articol complet]

In primul week-end din luna iunie a acestui an am reusit sa-mi indeplinesc un vis mai vechi, anume acela de a face o drumetie pe teritoriul Tarnovului Capatanii, unul din putinele areale muntoase din zona Valcii pe care nu am avut ocazia sa le descopar. Dupa ce am reusit sa mobilizez o “trupa de scandal”, inarmata cu aceeasi pofta de munte ca si mine, am pornit la drum – in formatie de 4 persoane – spre taramul muntilor din bazinul Lotrului – Latoritei (partea de nord-vest a judetului Valcea). Drumul este parcurs cu autoturismul, luandu-ne circa 3h ½ pana la ramificatia de pe Valea Oltului spre orasul Brezoi, localitate de unde ne vom si aproviziona cu cele trebuincioase pentru cele 2 zile de aventura. “Soseaua urca spre Voineasa, /Iar Lotrul curge spre Brezoi”, ca sa-l citez pe Ion Minulescu, iar la ora 11.40 suntem la bifurcatia de la Gura Latoritei, unde parasim drumul principal ce inainteaza pe Valea Lotrului spre statiunea mai sus mentionata (DN 7A). Obiectivul nostru este Ciungetu, asezare situata la... [Articol complet]